Ești Dumnezeu și ai o zi liniștită. Ai setat soare și vânt ușor primăvăratic pentru toată ziua în zona est-europeană. Te bălăngăni în scaunul tău din piele de unicorn, sorbi cidrul rece făcut din mărul grădinii raiului și urmărești detașat monitoarele în care apar diferite personaje care se roagă pentru câte ceva. Observi cu stupoare că pe monitorul sub care scrie ROMÂNIA, apare chipul inconfundabil al lui Invideanu!!! Verși puțin cidru pe veșmântul tău imaculat și cauți cu privirea butonul de sonor. Îți aduci aminte cine ești și spui: Să fie sonor! ...Doamne promit să donez pentru mânăstire, o plachez cu marmură, îi pun borduri, panseluțe, băncuțe, doar știi că mă pricep, nu mă lăsa în mâna celei rele... Să fie liniște!!! Îți pui căștile la urechi, bați darabana în ritmul muzicii cerești și te gândești cum să-i răspunzi omului la rugăciune. Cel mai bine ar fi ca la ieșirea din mânăstire să-i pui piedică și să-l dai cu dinții de prima bordură, dar tu ești bun și iertător și-l lași în plata DNA-ului. Mâine bag ploaie rece și vânt puternic în România!