Објавено во Romania - Социјална интеракција и забава - 20 Oct 2019 07:07 - 0
În loc de prefaţă
Mi-am propus, nici mai mult, nici mai puţin decât ca aici, în această lucrare să elucidez misterul apariţiei şi a evoluţiei omului pe Pămînt şi de aceea am studiat multe din teoriile elaborate până acum, dar nici una nu mi s-a părut a fi mulţumitoare pentru spritul meu care tinde să atingă perfecţiunea.
Cel puţin, dintre teoriile apariţiei omului, două au fost cele care mi-au atras atenţia, dar care, din păcate, ambele mi s-au părut a fi false.
Prima, teoria evoluţionistă a marelui savant Darwin, spune, şi încearcă să demonstreze că omul se trage din maimuţă.
În principiu aş putea fi de acord cu ea dacă:
1 S-ar şti cu mare exactitate din ce s-a tras maimuţa.
2. S-ar şti cine (sau ce) l-a tras pe om din maimuţă
3. S-ar şti cu exactitate cum a fost tras primul om din maimuţă
4. Pe ici, pe colo, s-ar mai trage, din când în când, câte un om, bineânţeles tot din maimuţă
Cea de a doua teorie, cea creaţionistă, este mai simplă, dar totodată şi mai greu de crezut. Ea spune că ceva, sau mai bine zis cineva, (cei care susţin acest lucru îi spun Dumnezeu), ar fi creat omul, după chipul şi asemănarea Sa.
Întrucât nimeni nu ştie cu exactitate cum s-au întâmplat lucrurile şi citim primele cuvinte ale Cărţii care susţine acest lucru şi care spune:
"La început a fost cuvântul
Şi cuvântul a fost Dumnezeu" ...
nu ne rămâne altceva de făcut decât să spunem şi noi acelaşi lucru:
"Vorbe, taică ... Vorbe !..."
Iar dacă acestea două, precum şi celelalte teorii pe care nu am timp, şi nici nu vreau să vi le prezint aici, sunt doar nişte presupuneri, nu văd ce ar putea să mă împiedice de a presupune şi eu ceva, tot atât de fals şi care să fie teoria mea. Deci, dacă nu aveţi nimic altceva mai bun de făcut nu vă rămâne altceva decât să vă plictisiţi citind aberaţiile pe care le-am numit "Istoria apocrifă a omenirii" şi care reprezintă teoria mea (şi numai a mea), asupra apariţiei, evoluţia de-a lungul timpului şi o scurtă previziune a viitoarei evoluţii a acestui animal care s-a autointitulat OM.
Apariţia
Pentru început o să trebuiască să facem o scurtă trecere în revistă a cadrului în care a apărut pentru prima dată omul. Prezentarea va fi făcută sub forma unei povestiri care nu are pretenţia unui document oficial. Bineînţeles că şi această prezentare este tot teoria subsemnatului aşa că încercaţi să faceţi abstracţie, dacă puteţi, de micile mari inadvertenţe care se pot strecura pe ici, pe colo şi anume, cu predilecţie, în punctele esenţiale. Ca să puteţi înţelege cât de cât, ceva atât de neânţeles, aşa cum este normal, va trebui să încep cu începutul. Dacă aş începe cu sfârşitul, ar însemna ca povestea să se termine înainte de a începe, astfel că nu veţi înţelege nimic. De aceea, ţin să vă aduc la cunoştinţă faptul că teoria pe care am elaborat-o este atît de complexă, încât nici eu nu am reuşit să o înţeleg pe deplin, deci să nu vă faceţi griji din faptul că la sfârşit o să constataţi că nu aţi înţeles nimic din ea. Deci să începem:
La început a fost NIMIC. Acest nimic, era atât de mare, încât, lângă el, nu mai avea loc nimic altceva. Aici se impune să fac o paranteză lămuritoare. Nu puteam să spun că" la început a fost CEVA", pentru că CEVA este ... ceva ... definit. Indefinit nu poate fi decât NIMICUL. Deci reiau:
La început a fost NIMIC. După un timp din NIMIC a apărut CEVA ...
Stop !... Stop !... Nu e bine !... Nu spuneam mai înainte că la început a fost NIMIC ?... Dar timpul unde era ?... În nimic ?... Lângă nimic ?... Atunci înseamnă că nimicul nu era chiar nimic, era ... CEVA. Dar acel CEVA ce să fi fost oare ?... Să fi fost timp ?... Posibil ... Nu ne rămâne decât să reformulăm teoria:
La început a fost TIMPUL şi nimic altceva în afară de el. În timp a apărut CEVA. Din acel CEVA a apărut ALTCEVA, iar din ALTCEVA ... altceva ... şi altceva
Urmând această logică, putem constata cu uşurinţă că tot ceea ce ne înconjoară, este de fapt ... altceva. Până şi noi, oamenii nu suntem decât ... altceva. Altceva, provenit din acel CEVA primordial.
Marea întrebare care se pune în momentul de faţă este: Se mai găseşte oare, acel CEVA primordial, sau s-a transformat, tot, în ALTCEVA ?... Sau, poate acel CEVA ne înconjoară din toate părţile, iar noi, oamenii ne găsim în situaţia celui care, aflat în mijlocul pădurii, nu vedea pădurea din cauza copacilor ...
În mod cert ne aflăm în cea de a doua situaţie. Nu vedem CEVA-ul din cauza a ALTCEVA ... Altceva fiind tot ceea ce ne înconjoară.
Ei, bine, până acum am vorbit doar in termeni abstracţi: CEVA, ALTCEVA, NIMIC ... Putem astfel constata cu uşurinţă că dacă vrem să dăm un nume concret, care să înlocuiască termenii mai sus menţionaţi, acest nume poate fi oricare, care desemnează un lucru concret. Să ne încercăm şi noi norocul şi să încercăm în câţiva paşi să înlocuim cuvintele abstracte cu ceva concret.
1 Primul pas: La început a fost TIMPUL şi nimic altceva în afară de el. În timp a apărut ENERGIA. Din uriaşa energie acumulată s-au creat galaxiile, stelele, planetele ... Nu mai are rost să enumăr în continuare. Este teoria materialist dialectică, aşa că o să trec la ...
2 Pasul al doilea: La început a fost TIMPUL şi nimic altceva în afară de el. În timp a apărut DUMNEZEU. În prima zi El a ... Şi de această dată o să mă opresc aici, fără a mai continua. Ar însemna să dezvolt teoria creaţionistă ... Aşa că voi trece direct la teoria mea ...
(posibil va urma)
(
Поддржи
BunnyLiugaby89Коментари (0)