Објавено во Romania - Социјална интеракција и забава - 09 Nov 2019 14:05 - 1
De când eram mic, părinţii îmi spuneau: "Întrece-te pe tine însuţi" ... Bineînţeles am fost nevoit să-i ascult. Sfaturile părinteşti trebuie să fie întotdeauna urmate. Din acest motiv, de atunci mă aflu într-o continuă competiţie. Concurenţi: Eu şi, bineînţeles ... Eu ...
Cel mai greu mi-a fost să iau startul. Pe atunci habar nu aveam ce înseamnă o competiţie, de aceea a trebuit să cer lămuriri suplimentare. Dar, de la cine?... De la părinţii mei, în nici un caz, nu. Din punctul lor de vedere, era suficient îndemnul. În rest, modul în care il voi duce la îndeplinire, rămânea o chestiune care mă privea, direct, Aşa că primul pe care l-am întrebat a fost unul din colegii mei (pe acele vremuri eram "student" în clasa I-a), dar, din păcate nici el nu a reuşit să mă lămurească pe deplin, el, neprimind vreun îndemn de la părinţii lui. A trebuit deci să mă descurc singur.
În primul rînd trebuia să-mi găsesc un model. Pe cine altcineva aş fi putut să iau ca model, decât pe cel care se afla tot timpul înaintea mea şi, pentru care trebuia să depun uriaşe eforturi pentru a-l depăşi ?... Adică ... pe mine ...
În al doilea rând, o condiţie importantă era ca, modelul meu să execute o acţiune, pe care eu, la rândul meu, trebuia să o fac ... şi mai şi ... De exemplu: dacă astăzi luam o notă proastă, mâine, eu trebuia să iau o notă şi mai ... Oare o fi bine?... Ce mai contează, din moment ce am urmat îndeaproape sfatul părinţilor ?...
În orice caz, se compensa cu faptul că dacă într-o zi luam o notă bună, a doua zi trebuia să iau una şi mai bună. Partea proastă a lucrurilor era că, dacă în primul caz relatat, făceam faţă situaţiei cu brio, în cel de al doilea, lucrurile nu mai stăteu tot atât de bine. De foarte puţine ori reuşeam să mă depăşesc. Totuşi, aplicând cu perseverenţă acest principiu, în viaţă, am avut câteva realizări spectaculoase:
Pe la vreo 17 ani am băut prima bere cu prietenii. A doua zi am băut trei iar peste vreo câteva zile chiar patru. Acum, cel puţin nici nu le mai ştiu numărul ... Cînd am spus prima minciună, a doua zi a mai trebuit să mai spun vreo două sau trei care să o susţină pe prima. Deci, din nou este vorba despre o autodepăşire.
Nu vreau să vă mai plictisesc. Uite, de exemplu blogul acesta vrea să fie o replică inteligentă a unui blog foarte bun pe care l-am scris săptămâna trecută.
..........................................Oooooffffffff !!!! ... Iar am căzut pe locul al doilea !...
Cel mai greu mi-a fost să iau startul. Pe atunci habar nu aveam ce înseamnă o competiţie, de aceea a trebuit să cer lămuriri suplimentare. Dar, de la cine?... De la părinţii mei, în nici un caz, nu. Din punctul lor de vedere, era suficient îndemnul. În rest, modul în care il voi duce la îndeplinire, rămânea o chestiune care mă privea, direct, Aşa că primul pe care l-am întrebat a fost unul din colegii mei (pe acele vremuri eram "student" în clasa I-a), dar, din păcate nici el nu a reuşit să mă lămurească pe deplin, el, neprimind vreun îndemn de la părinţii lui. A trebuit deci să mă descurc singur.
În primul rînd trebuia să-mi găsesc un model. Pe cine altcineva aş fi putut să iau ca model, decât pe cel care se afla tot timpul înaintea mea şi, pentru care trebuia să depun uriaşe eforturi pentru a-l depăşi ?... Adică ... pe mine ...
În al doilea rând, o condiţie importantă era ca, modelul meu să execute o acţiune, pe care eu, la rândul meu, trebuia să o fac ... şi mai şi ... De exemplu: dacă astăzi luam o notă proastă, mâine, eu trebuia să iau o notă şi mai ... Oare o fi bine?... Ce mai contează, din moment ce am urmat îndeaproape sfatul părinţilor ?...
În orice caz, se compensa cu faptul că dacă într-o zi luam o notă bună, a doua zi trebuia să iau una şi mai bună. Partea proastă a lucrurilor era că, dacă în primul caz relatat, făceam faţă situaţiei cu brio, în cel de al doilea, lucrurile nu mai stăteu tot atât de bine. De foarte puţine ori reuşeam să mă depăşesc. Totuşi, aplicând cu perseverenţă acest principiu, în viaţă, am avut câteva realizări spectaculoase:
Pe la vreo 17 ani am băut prima bere cu prietenii. A doua zi am băut trei iar peste vreo câteva zile chiar patru. Acum, cel puţin nici nu le mai ştiu numărul ... Cînd am spus prima minciună, a doua zi a mai trebuit să mai spun vreo două sau trei care să o susţină pe prima. Deci, din nou este vorba despre o autodepăşire.
Nu vreau să vă mai plictisesc. Uite, de exemplu blogul acesta vrea să fie o replică inteligentă a unui blog foarte bun pe care l-am scris săptămâna trecută.
..........................................Oooooffffffff !!!! ... Iar am căzut pe locul al doilea !...
Поддржи
BunnyLiuBunnyLiuAcid Jazzgaby89Коментари (1)
Pe primul loc fiind... TU însuți!