Опубліковано в державі Romania - Соціальна взаємодія та розваги - 01 Oct 2019 10:14 - 0
Vă plac bancurile politice? Iată în continuare unul versificat:
Se spune că la moartea lui Lenin, comunistul,
Prea-bunul Dumnezeu şi Tartor, Antihristul
S-ar fi certat amarnic. Motivul ?... Serios !...
Cine va păstori un suflet păcătos ?
Prea-bunul Dumnezeu spunea: --"Mi se cuvine...
Aici în Rai tot omul va învăţa ce e bine.
Încet şi cu răbdare, greşelile făcute,
Vor fi analizate şi amplu dezbătute,
Până va înţelege tot omul ce-a greşit.
Va lepăda păcatul, păşind în Rai, smerit"...
--"Eu mă opun, pe faţă. În Iad e locul său
Doar rău a dus în lume, deci, Doamne... e de-al meu".
Aşa striga într-una Satan, cu glasu-i spart
Cu vocea gâjâită, cu tonul lui înalt...
Şi poate că şi astăzi cei doi s-ar fi certat...
Dacă prin cap, Satanei un gând nu i-ar fi dat.
Căci dintr-odată, un zâmbet pe bot i s-a lăţit
Iar vocea şi-a schimbat-o ... ca prefăcut smerit...
--"Dar m-am aprins prea tare. Iertare, Doamne, zău.
Noi ne certăm degeaba. Pe-un ticălos. Pe-un rău.
Mai bine să lăsăm hazardul să decidă:
La desfătări în Rai, sau Iadul să-i revină ?
De-aceea eu propun: Cu zarul, amândoi,
Să aruncăm pe rând şi vom vedea apoi.
Cel ce va da cu zarul număr câştigător
Va fi acestui famen, pe veci stăpânitor".
Fără să bănuiască ce i s-a pregătit
Prea-bunul Dumnezeu, acceptă. Şi... iată-l păcălit
Căci tartorul nemernic a scos, cum a-ţi ghicit,
Pentru a da cu zarul, chiar zarul măsluit.
........................................................................................................
Trecu o lună... două ... un an, sau chiar mai mult,
Iar Domnul se-mpăcase cu gândul c-a pierdut
În faţa unui demon atât de ipocrit.
Stătea şi medita la răul pătimit,
Când, deodată, aude un zvon de glas avan.
Şi se trezeşte-n faţă cu El, chiar cu Satan.
Părea smolit la faţă, părea bolnav, bătrân,
Cu cearcăne la ochi, cu riduri şi chiar spân.
Părea că El, săracul, în smoală-i opărit,
Şi nu toţi păcătoşii ce-n Iad i-ar fi venit.
Cu vocea adânc spăsită îşi cere azi iertare.
C-a fost o neghiobie, un furt la drumul mare.
--"Am pătimit destul, se căina Procletul.
A vrut casă-mi distrugă, încetul cu încetul
Tot Iadul. Toată munca de mii de ani purtată.
Sovhozuri şi colhozuri a înfiinţat îndată.
A închis şi cazinoul şi barul şi hotelul.
Mândria Iadului: bodega şi birtul şi bordelul.
Mi-a recrutat toţi dracii şi i-a aliniat.
De-un an mărşăluiesc. Zi, noapte, ne-ncetat
Dacă-l mai ţin o lună în Iad sunt ruinat...
De-aceea ţi-l dau Doamne, Să-l iei. M-am săturat.
Şi poţi să-l ţii în Rai cinci mii de ani. Mai bine...
Dar, de-o fi rău, iertare, să nu m-acuzi pe mine ...
Cum? ... Ce zici Doamne? ... Îl iei? ... Sunt mulțumit.
Ei, bine, am scăpat ... Chiar astăzi ți-l trimit !"
... ..............................................................................................
A mai trecut o vreme ... Cât timp ?... Nimeni nu ştie.
Îşi vizita Procletul un capăt de moşie
Care, din întâmplare, de Rai era vecină.
Când, peste gard văzu o rază de lumină.
Era chiar Dumnezeu, ce se plimba agale,
La margine de Rai, sub bolţi, pe o cărare.
Părea îngândurat şi cu privirea stinsă.
Iar mândra Sa ţinută, de bătrâneţe-atinsă.
Părea cam gârbovit şi-avea faţa umilă,
De parcă i-a stârnit chiar tartorului milă.
--"Ce mai faci Doamne" ? a întrebat Procletul.
"Cum te împaci cu Lenin ? Mai face pe deşteptul" ?
Surprins de întrebare Domnul a tresărit.
S-a îndreptat din şale şi astfel i-a vorbit:
"Ascultă, măi, Satane, dacă mai treci pe-aici
Nu vreau să-mi mai spui: Doamne. Tovarăşe să-mi zici !
Cât despre Lenin, Drace... Ce poate fi mai trist ?
M-a învăţat aseară că EU nici nu exist....
Se spune că la moartea lui Lenin, comunistul,
Prea-bunul Dumnezeu şi Tartor, Antihristul
S-ar fi certat amarnic. Motivul ?... Serios !...
Cine va păstori un suflet păcătos ?
Prea-bunul Dumnezeu spunea: --"Mi se cuvine...
Aici în Rai tot omul va învăţa ce e bine.
Încet şi cu răbdare, greşelile făcute,
Vor fi analizate şi amplu dezbătute,
Până va înţelege tot omul ce-a greşit.
Va lepăda păcatul, păşind în Rai, smerit"...
--"Eu mă opun, pe faţă. În Iad e locul său
Doar rău a dus în lume, deci, Doamne... e de-al meu".
Aşa striga într-una Satan, cu glasu-i spart
Cu vocea gâjâită, cu tonul lui înalt...
Şi poate că şi astăzi cei doi s-ar fi certat...
Dacă prin cap, Satanei un gând nu i-ar fi dat.
Căci dintr-odată, un zâmbet pe bot i s-a lăţit
Iar vocea şi-a schimbat-o ... ca prefăcut smerit...
--"Dar m-am aprins prea tare. Iertare, Doamne, zău.
Noi ne certăm degeaba. Pe-un ticălos. Pe-un rău.
Mai bine să lăsăm hazardul să decidă:
La desfătări în Rai, sau Iadul să-i revină ?
De-aceea eu propun: Cu zarul, amândoi,
Să aruncăm pe rând şi vom vedea apoi.
Cel ce va da cu zarul număr câştigător
Va fi acestui famen, pe veci stăpânitor".
Fără să bănuiască ce i s-a pregătit
Prea-bunul Dumnezeu, acceptă. Şi... iată-l păcălit
Căci tartorul nemernic a scos, cum a-ţi ghicit,
Pentru a da cu zarul, chiar zarul măsluit.
........................................................................................................
Trecu o lună... două ... un an, sau chiar mai mult,
Iar Domnul se-mpăcase cu gândul c-a pierdut
În faţa unui demon atât de ipocrit.
Stătea şi medita la răul pătimit,
Când, deodată, aude un zvon de glas avan.
Şi se trezeşte-n faţă cu El, chiar cu Satan.
Părea smolit la faţă, părea bolnav, bătrân,
Cu cearcăne la ochi, cu riduri şi chiar spân.
Părea că El, săracul, în smoală-i opărit,
Şi nu toţi păcătoşii ce-n Iad i-ar fi venit.
Cu vocea adânc spăsită îşi cere azi iertare.
C-a fost o neghiobie, un furt la drumul mare.
--"Am pătimit destul, se căina Procletul.
A vrut casă-mi distrugă, încetul cu încetul
Tot Iadul. Toată munca de mii de ani purtată.
Sovhozuri şi colhozuri a înfiinţat îndată.
A închis şi cazinoul şi barul şi hotelul.
Mândria Iadului: bodega şi birtul şi bordelul.
Mi-a recrutat toţi dracii şi i-a aliniat.
De-un an mărşăluiesc. Zi, noapte, ne-ncetat
Dacă-l mai ţin o lună în Iad sunt ruinat...
De-aceea ţi-l dau Doamne, Să-l iei. M-am săturat.
Şi poţi să-l ţii în Rai cinci mii de ani. Mai bine...
Dar, de-o fi rău, iertare, să nu m-acuzi pe mine ...
Cum? ... Ce zici Doamne? ... Îl iei? ... Sunt mulțumit.
Ei, bine, am scăpat ... Chiar astăzi ți-l trimit !"
... ..............................................................................................
A mai trecut o vreme ... Cât timp ?... Nimeni nu ştie.
Îşi vizita Procletul un capăt de moşie
Care, din întâmplare, de Rai era vecină.
Când, peste gard văzu o rază de lumină.
Era chiar Dumnezeu, ce se plimba agale,
La margine de Rai, sub bolţi, pe o cărare.
Părea îngândurat şi cu privirea stinsă.
Iar mândra Sa ţinută, de bătrâneţe-atinsă.
Părea cam gârbovit şi-avea faţa umilă,
De parcă i-a stârnit chiar tartorului milă.
--"Ce mai faci Doamne" ? a întrebat Procletul.
"Cum te împaci cu Lenin ? Mai face pe deşteptul" ?
Surprins de întrebare Domnul a tresărit.
S-a îndreptat din şale şi astfel i-a vorbit:
"Ascultă, măi, Satane, dacă mai treci pe-aici
Nu vreau să-mi mai spui: Doamne. Tovarăşe să-mi zici !
Cât despre Lenin, Drace... Ce poate fi mai trist ?
M-a învăţat aseară că EU nici nu exist....
Винагородити
BunnyLiuBunnyLiupeter klepecRasturatorRasturatormatraguna8Levanjo Gazarinizlati84plue5ioc_2AgisКоментарі (0)